Te doare mai tare cand nu te doare deloc...

SI TE DOARE MAI TARE ATUNCI CAND NU TE DOARE DELOC!

Si simți ca nu mai simți nimic ,privesti către nimic si mergi nicăieri ... Te indrepti niciunde si nu aștepti ceva anume ... Random începi sa alergi către un non sens plin de patos nici tu nu  stii ce cauti dar ceva parca te frământă iti lipseste ceva , un ceva ce nici tu nu stii exact ce este ... Dar ar fi acel strop ce te ar umple pe dinăuntru , ti ar da un sens , o culoare un gram de rationalitate in tot ce faci...

Esti acel haos plăcut , esti dezastrul sentimental care m ar mulțumi pentru tot restul vieții,esti rutina de care am nevoie si da , tu esti Gramul meu de cervicalitate intruchipand speranța si lupta continua pentru a nu te pierde ...

Sunt un amalgam de emoții , răvășită si nestabila in gânduri , Rebela in cotidian , păstrez controlul in tot ceea ce fac dar de fapt nu fac nimic , am regulile mele Dupa care imi croiesc calea pe un drum tot timpul intortocheat , ma impiedic des, aleg sa ma catar in copaci atunci cand ma dau o lady , fumez pachete de țigări cand aleg sa fiu healty, spun tâmpenii cand simt ca imi placi , devin copila si naiva in fata nesiguranței si ironica cand sunt in shit! Ma împărastii in gânduri cand e vorba de tine si ma fastacesc cand imi spui cat de frumoasa sunt ... Sunt un cumul de energie care oricând se pierde in visare si lipsa de grai , autenticitatea ma determina sa spun tot ce simt si modul in care aleg sa o fac raneste , ravaseste , uneori chiar doare de ma doare si pe mine... Impulsivitatea ma da de gol cand vreau sa ma ascund , vorbesc prea mult si gândesc de Trei ori mai mult!!! Ajung acasă si ma arunc in pat si încep sa zâmbesc de toate prostiile zise in timpul  zilei ,ma salvez cu gândul ca sunt doar puierile. Sunt un amalgam de impresii , un circuit deschis de energii ... O petala de trandafir căzută pe iarba ce poarta roua diminetii...